În DEX, acea ”biblie” cu care profesorii se distrează să ne dea în cap cu ea de fiecare dată când greșim, mandria apare astfel:
1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii.
2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii.
Ce Doamne iartă-mă trebuie să însemne toate astea? Toate cuvintele alea ma sperie, nu le înțeleg deloc sensul, îmi sunt total inexpresive, și știu că nu sunt singurul care se află în acest impas.
Hai să încercă altfel, să ne uităm la cei ce ne înconjoară, ce zic e că e un om mandur? „Frate... dacă faci figuri ești prea mândru pentru binele tău, ai înțeles mă!?” Dumnezeule! Hai să încercăm altundeva. „Mâdru este acela ce se consideră superior celuilalt... bla bla bla” Mai taci odată, am plecat mai bulversat decât am venit. Nici aici nu am avut noroc.
Nu vroiam să mă implic, vroiam să ofer o privire obiectivă asupra cuvântului „mândrie” dar pur și simplu nu se poate, e un cuvânt care diferă de la persoană la persoană. Astfel o sa vă spun ce văd eu în mândrie. Eu spun că dacă ai o calitate, trebuie să te afirmi cu ea, trebuie să îi faci pe ceilalți să știe de ce ești în stare, dar voi îmi veți pune altfel problema: „Și dacă au mai mulți aceeași calitate?”. Răspunsul e simplu: cădeți de acord care este cel mai înzestrat. „Și dacă cel mai bun începe să se creadă prea bun?” Aici dragii mei, nu mai depinde de mine, acolo intram deja pe alt cuvînt, tot la fel de enigmatic, pe care il voi împărtăși cu voi data viitoare.
Tuturor, salut!
Pasarea Colibri - Lordul John
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu